LOGIN
CONT NOU ADAUGA ARTICOL
Articole > Dezvoltare bebe > Crizele de furie la copii
data: 20 Octombrie 2015
Dezvoltare bebe

Crizele de furie la copii

Dezvoltare bebe
autor: Bebebucovina
0 MEMBRI
VOTAT DE

Copiii nostri, la fel ca si noi, au tipuri de personalitati si temperamente diferite, actionand si reactionand in felul lor in anumite situatii. Sunt copii care nu plang aproape deloc pe toata perioada copilariei, si copii care isi pun parintii la grele incercari.

Un astfel de moment este cel in care micutul dragalas face o criza de furie de toata frumusetea, iar mamica nu stie ce sa mai faca sa il calmeze. Ce sunt aceste crize de furie? Sunt problemele comportamentale comune in cazul copiilor mici care isi exprima sentimentele de furie sau neputinta prin tipete, plans, tarat pe podea, batut din picioare sau chiar tinutul respiratiei. Acestea apar de obicei la copiii care nu isi pot exprima in cuvinte nevoile sau frustrarile, adica in jurul varstei de 2-3 ani, si dispar sau se raresc considerabil cand micutul ajunge la varsta de 4 ani.

Motivul pentru care apar aceste crize la varsta de 2-3 ani este faptul ca atunci cel mic incepe sa se descopere pe sine si sa inteleaga sensul cuvantului “eu” sau al “dorintelor mele”, dar este inca destul de mic pentru a sti cum sa isi satisfaca acele nevoi si dorinte.

De regula, aceste “iesiri” au un numitor comun, cel mai adesea fiind vorba despre refuzul mamei fata de un lucru pe care copilul si-l doreste si inceteaza atunci cand el obtine lucrul respectiv. Manifestarile accesului de furie pot fi foarte diferite de la copil la copil, variind intre plans zgomotos, urlete, lovituri, tavalit pe jos, incordarea picioarelor, fuga de langa parinti sau agresivitate fata de cei din jur. Pe masura ce inainteaza in varsta aceste crize vor trece sau, cel putin, se vor rari considerabil, datorita comunicarii cu ajutorul limbajului. Insa, daca pentru a scoate copilul din aceasta stare, parintii il “rasplatesc” oferindu-i lucrul dorit, numai sa taca, este posibil ca acest obicei sa se prelungeasca pana in viata adulta, bineinteles, sub alte forme.

Cateva dintre cauzele de baza ale acestor “iesiri” sunt comune pentru copiii de pretutindeni. Nevoia de atentie a celui mic, oboseala, foamea sau lipsa confortului intr-o anumita situatie il fac pe cel mic sa devina frustrat si sa reactioneze pe masura sentimentului trait. Daca, pe langa simptomele descrise anterior, micutul mai are si probleme precum suptul degetului, udatul patului, datul din cap sau probleme cu somnul, puteti consulta un medic pediatru sau psiholog pentru a stabili daca nu cumva este vorba despre un alt tip de afectiune.

Voi cum va descurcati in astfel de situatii?